Craciun..

E liniste.E tarziu.Nu ninge. Uneori visez ca am un lift pana la nori, sa urc si sa aduc ninsoarea.Dar nu, relatiile mele cu cerul si norii s-au inchis .

Totusi , eu vreau ninsoare. Poate as putea da un telefon sau o scrisoare? Sa cer un sac cu ninsoare sub forma de stele cazand usor pe strazi si pe case intunecate.

Astept, astept rezultatul sau cel putin raspunsul la intrebarea ‘ De ce  Craciun fara zapada?’ imi imaginez o seara impreuna cu acea persoana speciala mie pe strazi si un chibrit la noi pentru a ne incalzi. Sa stam si pierdem acea noapte pe strazi..sa furam amintiri si momente frumoase petrecute impreuna..

Totusi e Craciun..si stim ca bucuriile se aduna din lucruri marunte si lipsa de inspiratie e datorita ei, ninsorii.

Dark.

Brusc s-a intrerupt curentul. Cat sunt in casa sigur nu pot face nimic.Ma gandesc ce sa fac. Sa ascult muzica nu pot, sa ma uit la televizor nu pot, sa ies afara nu am chef.

Stau si ma gandesc la propria persoana, si chiar imi place. Intreruptul curetului ar fi pentru mine un moment de reculelere, cred. In ultima vreme m-am cam pierdut in constiinta propriei identitati.

Imi dau seama ca linistea din camera era exact ce avem nevoie.Chiar imi place aceasta tacere deplina. Din instinct dau drumul la muzica, uiteasem ca nu este curent. Zambesc.

Ma gandesc cum sa-mi umplu timpul cu ceva, trebuie. Ma intind pe pat mai comod si ma uit pe pereti. Si imi zic ce de neaparat ‘ trebuie’ ?Si nu reusesc sa gasesc raspunsul. Ma uit pe geam, e bezna. Am vazut posterele mele vechi dupa dulap si le iau. Ma uit la ele si incep sa rad.Ma amuz de prostiile pe care le colectionam inainte.Imi atrage atentia o carte.Mi-a sarit in ochi coperta ei mov cu stelute. O deschid si incep sa citesc.

Timpul trece, nici nu mi-am dat seama cat de repede s-a scurs.

Se aprinde lumina la fel de brusc cum s-a stins.Se aude televizorul, toate luminele s-au apins, muzica e data la maxim, plus zgomotul masinii de spalat .Oribil !

In sfarsit am reusit sa ma regasesc datorita intreruperii de curent.Realizez ca am enspe mii de lucruri importante in jurul meu,dar nu sunt constienta de asta.

End of September

Sfarsit de septembrie..un sfarsit tarziu de septembrie..

Dimineti tarzii, dimineti reci, dimineti pline, ploioase, inorate, neinteresante,proaste, bune..mereu erau diferite.

In autobuz era mai frig decat afara, dar nu numai din vina vantului de afara, ci din cauza oamenilor.Cu haine groase si priviri reci stateau posomorati, mai posomorati ca vremea si astepteau...Era prea liniste.Numai zgomotul autobului se auzea.Fiecare om singur doar cu gandurile lui.

Azi a fost diferit.A fost o dimineata de genul ‘ Don’t know how'.

Parca toti erau mai veseli , chiar daca zambetul lor era fals si sters.Totusi mai exista acolo o mica  raza de fericire.Si da! Era galagie! In sfarsit! Si nu din cauza autobuzului,si din cauza oamenilor, mult mai deschisi, mult mai sociabil.Ceva s-a intamplat..

Oare din cauza lunii?! pentru ca inca mai era pe cer.Oare din cauza ploii?! Oare din cauza peisajului mirific cu frunze de culoarea unui apus?! Ceva s-a schimbat..nu stiu exact cum, unde ,sau ce...dar s-a intamplat.

Happiness .

Ce este fericirea?Putem fi tot timpul fericiti? Avem nevoie de ea?

Ne punem astfel de intrebari , dar depinde de raspunsul fiecaruia.Fericirea are chipul ei..dar poate fi inselator deseori..pentru ca aduce si tristete.Si ne temen sa fim fericiti deoarece momentele de fericire sunt pentru putina vreme si in viata noi suntem mai mult tristi decat fericiti.

Si te simti asa bine  cand mananci o patratica de ciocolata ..si cand iti spune cineva ' te iubesc' ,
dar nu numai . Si parca plutesti cand in fiecare dimineata razele de soare imi ' bat' in ochii pentru a ma trezi, dar nu de asta e bine..e bine pentru ca soarele straluceste .Si te simti si mai grozav cand esti inconjurata de prieteni buni..facand lucruri amuzante impreuna .Dar tot ce e frumos are si un sfarsit ,nu?

Uneori suntem prea egoisti pentru fericirea ta...de aceea trebuie sa imparti bucurie si celor care au nevoie..Si da, unele sentimente te schimba ..de aceea zambim inutil fiecarei situatii..

Friendship in the rain

Fiecare picatura de ploaie ce se curge pe geam evadeaza din refugiul drastic al ploii.Fiecare secunda, evadeaza din misterul timpului..si ne aduc pe noi la exasperare. Incet..incet..nisipul din clepsidra se curge si noi tot inaintam cu tot cu vise, in sus.

Si cand te gandesti ca esti inconjurat de oameni care-ti vor binele si care te incurajeaza  si ca vei ajunge acolo unde-ti doresti parca totul se linisteste..dupa furtuna de sperante ascuse in minte ta. Vantul aspru al nepasarii..se potoleste , incet,incet...

Prieteni noi , ganduri noi, dorinte noi, intamplari noi tot apar.Nu prea stiu de ce scriu despre asta ..dar cred ca oricine are nevoie de o prietenie care sa-i incredinteze nimicurile care i se intampla..

Gandurile mereu dispar dar dupa un timp apar din nou..dorintele la fel, prietenii la fel .Dar ai nevoie de cineva sa nu mai tot apara si dispara , sa ramana acolo...si cand pleaca urmatoarele 2 secunde ii simti lipsa,si iti dai seama ca a fost important in viata ta..Prietenii se inmultesc ca zambele noastre de zi cu zi.

Life.Dreams.Games

Totul incepe cu un  zambet pur .Apoi viata ne poarta pe iluziile ei amagitoare.Dar exista o poarta de evadare spre o lume noua ..in care nu ne intereseaza cine suntem, unde suntem .. dar cand te trezesti la realitate totul devine nostalgic . Viata , timpul , amintirile devin o iluzie. Uneori uitam ce e real ..si ce nu.

Imi amintesc de jocurile copilarie ce ne indemna mereu spre lucruri amagitoare..Eram exuberanti si naivi ,dar ele ne dadea avant imaginatiei , ne invata lucruri noi  pentru a dezlega enigmele lumii .

Acum totul e ca o umbra ce ne urmareste si ne indeamna sa ne jucam cu vorbe,cu timpul,cu ganduri..

Si ne jucam , tot ne jucam ..dar iti dai seama ca viata nu e un joc ..si nu te poti juca cu tine in propria viata , chiar daca in ea tu esti personajul principal..